Ferenţ Simona, Satu Mare tărâmul copilăriei

De ce iubim Satu Mare?

 

Ce aş putea scrie despre acest oraş? Ce ar putea impresiona oamenii? De ce iubim sătmarul?… pentru adoleşcenţi acestă întrebare nu are sens, unii susţin că nu e nimic de văzut, de auzit, de simţit…sau pur şi simplu nu e nimic impresionant ?  Am întrebat mulţi tineri ce reprezintă pentru ei sătmarul, pentru a-mi face o idee…dar toţi au râs şi mi-au recomandat să scriu o minciuna ca toate cărţile şi revistele şi gata , cică asa e viaţa. Dar poate aşa e politica , aşa sunt notele la şcoală, aşa sunt vecinii enervanţi din scara de bloc, aşa este vânzătoarea de la magazinul din colţ dar articolul acesta caută sa dezvăluie o latură mai umana a sătmarului, acea latură în care ne oglindim cu toţii şi nu este scrisă ca să ne lăudăm ,  sa ne mândrim, ci ca să ne dăm seama ca aici sălăşluieşte locul nostru, aici am fost, suntem şi vom fi fericiţi ,  în aerul dulceag sunt gravate poveştile a generaţii întregi .

Ai visat mereu să te plimbi pe străzi ca un nebun , să nu ştii pe unde să te duci dar să o apuci pe orice stradă care iţi iese în cale, ca si cum ai căuta ceva nedefinit doar ca să iţi defineşti în suflet ceva anume. Ei bine i-aţi un prieten si cutreieră parcuri, curţi, localuri, ascultă poveşti , jocăte , amuzăte şi toate astea ştii unde vor duce ? pe cel mai simplu durm şi pe cea mai simpla cale spre fericirea ta, acasa . Pe parcurs creştem iar casa noastră nu se limitează doar la camera nostra, la bucătăria unde mama făcea cele mai bune prajituri ci se exitinde în oraşul nostru , în locuri unde am trăit cele mai pure sentimente, unde natura a complotat cu noi oferindu-ne cel mai pufos covor de iarbă si cel mai frumos acoperiş de stele, dar l-am părăsit şi am plecat in alte locuri cu speranţa in suflet că altundeva trebuie să fie ceea ce căutăm, altele sunt locurile care ascund cheia împlinirii noastre dar mereu ne întoarcem în locul de unde au izvorât cele mai frumoase amintiri ale vieţii noastre , asta e ceea ce ne face cu adevărat fericiţi.

Fericirea înseamnă scurgerea clipelor de linişte şi de bunăvoie în locul unde te simţi cel mai bine, iar pentru mine acel loc îl reprezintă oraşul meu natal. Aici simt atmosfera caldă şi bună a oamenilor care există şi care m-au părăsit, lăsand in urma pată de bunătate specifică sătmărenilor asemenea unui portret strivit şi mâncat de moliile timpului ce trezeşte  o imagine vie doar pentru că mi se relevă prin simţurile amorţite ale ecoului sufletului meu, imaginea unui om bun .

Aici in Satu Mare îmi sunt rădacinile, in acestă briza uşoară a Someşului se simte aerul tare si rarefiat al vremurilor de mult apuse dar care mai păstrează un fel de fericire antică în portul oamenilor, în modul lor de a-ţi zâmbi, de a te ajuta. Aici printre aceste feţe străine , printre care mă plimb zi de zi  şi care probabil nu vor ştii niciodată că deţin ceea ce am căutat în fiecare ţară pe care am vizitat-o dar  nu au reuşit decât sa aducă un omagiu istoriei darnice cu ei , lasându-le bogăţii nenumărate..iar fiinţele de aici aduc omagiul acestui oraş, pentru că nici un loc nu ma fermecat aşa mult încât să îl pot numi acasă .

Aici râd, aici visez, aici îmi simt universul plutind la picioare, aici trăiesc alături de prietenii minunaţi care printr-o privire mă descifrează ca pe o carte deschisă , lasându-mi urme adânci in conştiinţa de copil. La “Colegiul National Mihai Eminescu” am strâns in inimă un mânunchi de prieteni şi profesori care mă vor ajuta să îmi cresc ramurile unui viitor, pentru a mă înălţa spre transcedenţa cerului şi a cuprinde înţelepciunea îndrumătoriilor şi a ajunge la vârsta înfloriri şi a revărsării de cunoştiinţe pentru a face locul acesta cel mai fericit de pe pământ,  şi anume locul unde am crescut.

happy wheels

Distribuie și ajută-ne să ajungem la cât mai mulți tineri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *