Legenda book selfie-urilor

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, pe meleagurile clujene, un tânăr domn pe nume Victor Miron. Era un domn „nu mare de stat”, dar cu o cultură ce-l întrecea pe Lungilă însuşi în înălţime şi care-l făcea să zboare mai ager decât zmeii în toate colţurile lumii.  Tânărului domn Victor îi plăcea să se cufunde în filele cărţilor zi de zi, să îşi facă prieteni cu care să cutreiere-n lung şi-n lat ţinuturile îndepărtate la care îndrăznea doar să viseze că le va păşi pragul. Era fericit.

Într-o zi, însă, crudul adevăr îi căzu ca un pumn în faţă: tânărul domn Victor realizase că era de biţi acaparase total lumea. Ce era de făcut? Cum să-şi salveze semenii hipnotizaţi din ghearele balaurului Facebook? Se gândi şi se gândi şi elabora planuri timp de 3 zile şi 3 nopţi, până când realizase că singura şansă să-şi salveze semenii nu era să lupte împotriva balaurului, ci să cadă la un comun acord cu el.

Încrezător, tânărul domn Victor porni la drum spre bârlogul balaurului. Merse el ce merse, zile la rând, poposind din când în când să îşi potolească pofta de cultura, sorbind cu sete din filele unei cărţi. Şi iar merse ce merse, până când se trezi  pe un tărâm albastru unde vânturile atotputernice biciuiau copacii fără pic de remuşcări, iar oamenii nu-şi puteau dezlipi privirea de la milioanele de ecrane ce ilustrau doar reţeaua de socializare Facebook.

Viteazul domn Victor inspiră adânc şi intră în bârlogul balaurului. Din întuneric se arătă o creatură oripilantă, albastră, cu ochi maaaari şi cu un „f” alb tatuat pe piept.Deloc narcisist.

-Cine cuteză să se aventureze pe meleagurile mele?! întrebă o voce ursuz de înfiorătoare.

-EU! strigă domnul Victor neînfircat. Am venit să-ţi cer eliberarea semenilor mei de sub hipnoza ta!

Balaurul izbucni în râs.

-Om de rând, ai curaj, nu glumă! Sau nu ştii cu cine te pui? întrebă balaurul revoltat, încercând să-l hipnotizeze cu ochii lui uriaşi.

Domnul Victor, precaut, îşi luă cartea şi o folosi drept scut, acoperindu-şi faţa. Balaurul îl privea surprins pe tânărul domn, deoarece nici un om nu fu destul de iscusit încât să-şi salveze pielea de hipnoză.

-După cum vezi, nu ai nicio putere asupra mea, zise domnul Victor. Ce ar fi să facem o înţelegere?

-O înţelegere? întrebă confuz balaurul.

-Da, o înţelegere, urmă eroul. Dacă mă alătur reţelei tale, tu să îmi dai voie să le fac cunoştinţă oamenilor cu filele cărţilor.

-Nu vei reuşi, zise balaurul încrezător.Hipnoza mea i-a smuls cu totul din lumea reală, sunt doar nişte prezenţe fizice, nimic mai mult.

-Mă descurc!

-Şi dacă nu? Fii atent! Dacă reuşeşti să culturalizezi aceste trupuri, le dau voie să facă şi alte activităţi decât cele care mă slujesc pe mine, dar dacă nu reuşeşti vei deveni şi tu unul dintre ei!

Tânărul domn Victor agregă şi porni spre centrul tărâmului albastru, unde se aflau ecranele. Îşi făcu un cont pe care îşi încărcă o fotografie cu o carte-scut, infiltrându-se astfel în lumea virtuală. Acum, tot ceea ce era de făcut era aşteptatul. Domnul Victor era sigur că le va deschide ochii celorlalţi. Aştepta şi aştepta şi aşteptatul devenise un chin. Fotografia sa a fost apreciată doar de 3 persoane din miile de persoane din reţea. Balaurul se amuză teribil la nereuşita acestuia.

-Încă nu am terminat! zise eroul sigur pe sine.

Domnul Victor nu-şi permitea să piardă, ştia că există o soluţie. Mereu există o soluţie. Astfel, continuă să îşi facă fotografii cu faţa lui acoperită de cărţi, numindu-le “book selfie-uri”. De data aceasta, însă, pe lângă fotografiile încărcate pe reţea, acesta ataşa alături de poze mici pasaje din cărţile respective. Mare-i fu mirarea balaurului când observase că oamenii erau atraşi de aceste pasaje şi îşi dădeau interesul pentru cărţile respective. Treptat, acele trupuri neînsufleţite căpătau contur, citeau, se cultivau şi răspândeau ideea de culturalizare pe reţea, făcându-şi şi ei book selfie-uri.

Balaurul, încă uimit, respectându-şi partea de înţelegere, fu nevoit să le dea voie oamenilor să întreprindă şi alte activităţi. Astfel, oamenii au început să trăiască din nou. Ca să menţină curentul de culturalizare, eroul nostru, Victor, convinsese o librărie să le facă o reducere celor care îşi încarcă bookselfie-urile pe reţea, reuşise să implementeze o bibliotecă în cadrul unui service auto şi, până şi în ziua de azi, crează diverse metode de atragere a semenilor săi în minunatul tărâm al cărţilor.

Dacă vă întrebaţi ce s-a ales de balaur, ţin să vă spun că acest domn Victor l-a înduplecat, deoarece până şi el îşi face acum book selfie-uri şi are o bibliotecă personală în bârlog.

Detalii despre proiectul “Cărţile pe faţă” aici.

happy wheels

Distribuie și ajută-ne să ajungem la cât mai mulți tineri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *